Iezechia a fost rege al lui Iuda la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. Biblia îl prezintă ca reformator religios, care a redeschis templul și a căutat ajutorul lui Dumnezeu în fața campaniei asiriene împotriva Ierusalimului.
Reprezentare a regelui Iezechia plecându-se înaintea lui Dumnezeu, dintr-o carte biblică din 1919.Adolf Hult; Wikimedia Commons.Sursa imaginiiDomeniu publicVitraliu din rozasa nordică a catedralei din Chartres, cu Iezechia între regii lui Iuda.Rolf Kranz, Wikimedia Commons.Sursa imaginiiCC BY-SA 4.0Sigiliu de lut asociat regelui Iezechia; identificarea și proveniența arheologică sunt discutate.Wikimedia Commons; autor și licență pe pagina fișierului.Sursa imaginiiLicență indicată pe pagina Wikimedia Commons
Domnia și izvoarele
Iezechia (Hezekiah) a domnit în regatul lui Iuda în jurul anilor 715–687 î.Hr., deși cronologia exactă diferă între cercetători. Principalele relatări biblice sunt 4 Regi 18–20, 2 Paralipomena 29–32 și Isaia 36–39. Aceste texte îl descriu ca pe un rege care a înlăturat altarele și idolii locali și a restaurat slujirea templului din Ierusalim.
Asediul asirian și rugăciunea
În vremea lui Iezechia, regele asirian Sanherib a invadat Iuda și a cucerit cetăți fortificate, apoi a amenințat Ierusalimul. Biblia spune că Iezechia s-a rugat și a cerut sfat prorocului Isaia. Narațiunea biblică relatează salvarea cetății prin intervenția lui Dumnezeu. Prisma lui Sanherib confirmă campania din 701 î.Hr. și tributul trimis de Iezechia, dar regele asirian nu spune că a cucerit Ierusalimul; el se laudă că l-a închis în cetate. Relatările biblice și asiriene trebuie comparate fără a fi confundate.
Boala și moștenirea religioasă
Relatarea biblică mai spune că Iezechia s-a îmbolnăvit grav și că, după rugăciunea sa, viața i-a fost prelungită cu cincisprezece ani. OCA îl amintește ca drept și cinstește memoria lui la 28 august. Datele de vârstă și domnie provin din cronologii antice discutate de istorici, nu sunt unanim acceptate.
