Episcop al grecilor ortodocși din Crimeea, Ignatie i-a condus în strămutarea din 1778 spre regiunea Azov și a întemeiat Marioupolis.
Reprezentare de secol XIX cu autograf reprodus; nu este portret contemporan.Autor anonimSursa imaginiiDomeniu public (PD-Art)Icoană-calendar rusească din secolul al XVII-lea; miniaturile documentează cultul, nu sunt portrete contemporane.Iconar rus anonim, prima jumătate a secolului al XVII-lea, Muzeul de Artă Creștină din MoscovaSursa imaginiiDomeniu public
Originea și slujirea în Crimeea
Ignatie s-a născut la începutul secolului al XVIII-lea în insula Thermi, identificată probabil cu Kythnos din Ciclade, într-o familie greacă evlavioasă. A intrat în monahism la Vatoped, a fost hirotonit preot și, în 1769, episcop de Gkotfei și Kefai în Crimeea. În 1771 a primit rangul de arhiepiscop și a devenit membru al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, potrivit biografiei Doxologiei.
Strămutarea grecilor din Crimeea
În condițiile presiunilor tătare și ale riscului de slăbire a vieții creștine, Ignatie a negociat în secret cu autoritățile ruse și a condus în 1778 strămutarea unei mari părți a comunităților grecești ortodoxe spre zona Azov, aflată sub stăpânire rusă. Migrația a fost grea și a presupus părăsirea locurilor de origine; în noua așezare s-a dezvoltat orașul Marioupol (Mariupol).
Moartea și cinstirea
A murit în 1786 și este cinstit ca ierarh și ocrotitor al grecilor din Azov. Biografia de pe Doxologia este tradusă dintr-o sursă bisericească greacă; datele administrative și traseul migrației merită citite în contextul politic al anexării Crimeei de către Imperiul Rus. Galeria prezintă o gravură din secolul al XIX-lea și harta regiunii Azov, nu portrete contemporane.