Din Creta către Constantinopol
Doxologia îl pomenește la 20 septembrie pe Ilarion, numit Criteanul după locul de origine. Sursele hagiografice îl identifică drept Ioan, născut la Heraklion din părinți creștini. Ajuns la Constantinopol pentru a lucra în negoț, ar fi fost prins într-un conflict comercial și constrâns de autorități să renunțe la creștinism. Biografia disponibilă provine în principal din sinaxarul noului mucenic, astfel că episoadele ei trebuie atribuite explicit acestei tradiții.
Pocăință și pregătire monahală
Potrivit sinaxarului, după ce a cedat presiunii, Ioan s-a căit și a plecat din Constantinopol. A locuit o vreme în Crimeea, apoi a mers la Muntele Athos și a cerut îndrumarea părintelui Bessarion, la schitul Sfintei Ana. Acolo a primit tunderea monahală și numele Ilarion și s-a pregătit prin rugăciune și nevoință pentru a-și mărturisi public credința.
Mărturisirea și moartea
Cu binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, Ilarion s-a întors la Constantinopol. Sinaxarul spune că s-a împărtășit, apoi s-a înfățișat autorităților, și-a mărturisit credința creștină și a respins public islamul. A fost torturat și decapitat la 20 septembrie 1804. Tradiția mai relatează o vindecare săvârșită prin moaște, episod care ține de mărturiile devoționale ulterioare.
Sensul cinstirii și contextul imaginilor
Pomenirea îl numește atât cuvios, pentru viața monahală, cât și mucenic, pentru moartea sa. Relatarea sa se înscrie în tradiția noilor mucenici ortodocși din perioada otomană. Commons nu oferă o imagine identificată și licențiată clar drept portret al acestui Ilarion; galeria folosește de aceea două fotografii etichetate explicit ca imagini de context ale Muntelui Athos, nu ca imagini ale sfântului sau ale schitului Sfintei Ana.