Viața și mărturisirea
Ilie era unul dintre cei cinci tineri creștini din Egipt care îi însoțiseră pe mărturisitorii trimiși la muncile minelor din Cilicia. La întoarcere au fost opriți în Cezareea și arestați pentru că au mărturisit că sunt creștini. Ilie, cel mai vârstnic dintre ei, a răspuns lui Firmilian că patria lor este Ierusalimul de sus. După torturi, el și cei patru însoțitori au fost condamnați la moarte prin sabie. Numele profetice și dialogurile sunt transmise de hagiografie; izvoarele nu păstrează numele lor civile.
Contextul istoric și limitele izvoarelor
Cezareea Palestinei era un centru administrativ și creștin important. În Istoria martirilor din Palestina, Eusebiu al Cezareei relatează despre mărturisitorii întemnițați și despre executarea lor. Forma calendaristică românească și OCA numără 12 mucenici; relatarea siriană păstrată sub numele lui Eusebiu își intitulează episodul „mărturisirea” unui grup de opt și menționează un singur tânăr egiptean. Diferența arată că tradiția calendarelor și forma transmisă a mărturiei timpurii nu sunt identice. Relatările liturgice transmit memoria comunității, dar nu echivalează cu acte judiciare contemporane; acolo unde sursele diferă, profilul nu afirmă mai mult decât susțin.
Pomenire și imagini
Este pomenit la 16 februarie împreună cu ceilalți mucenici ai Cezareei. Gravura veche asociată grupului îl arată pe Pamfil și pe Porfirie, nu este un portret individual al acestui sfânt; fotografia apeductului este reper contextual pentru orașul martiriului.