In este pomenit împreună cu Pin și Rim; tradiția îi leagă de comunitățile creștine de la Dunărea de Jos, dar detaliile istorice rămân discutate.
Miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea, circa 985; scena îi prezintă împreună.Iluminatori bizantini ai Menologhionului lui Vasile al II-lea, circa 985Sursa imaginiiDomeniu publicImagine geografică de context; nu identifică locul exact al muceniciei.NASA/Mir, imagine satelitară din 16 aprilie 1998Sursa imaginiiDomeniu publicIcoană-calendar rusească din secolul al XVII-lea; miniaturile documentează cultul, nu sunt portrete contemporane.Iconar rus anonim, prima jumătate a secolului al XVII-lea, Muzeul de Artă Creștină din MoscovaSursa imaginiiDomeniu public
Tradiția despre In
In, Pin și Rim sunt pomeniți împreună în calendarul românesc la 20 ianuarie. Sinaxarul OCA îi numește creștini din Sciția Mică și ucenici ai Apostolului Andrei, care ar fi vestit Evanghelia în comunitățile de lângă Dunăre. Relatarea spune că au fost prinși și siliți să stea în apa înghețată până au murit.
Ce știm și ce rămâne nesigur
O miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea, datată în jurul anului 985, îi reprezintă împreună. Studiul Mariei Yovcheva arată că localizarea, cronologia și transmiterea textelor despre cei trei sunt complicate și că mărturiile păstrate sunt puține; prin urmare, originea lor exactă și identificarea drept „primii martiri slavi” nu trebuie prezentate ca certitudini istorice. Tradiția îi cinstește colectiv, fără episoade biografice sigure care să-i distingă pe In de ceilalți doi.
_-_January.jpg?width=1000){kind=icon}