Memoria celor trei mucenici
In (Innas), Pin (Pinnas) și Rim (Rimmas) sunt pomeniți în tradițiile ortodoxe la 20 ianuarie, iar unele calendare îi pomenesc și la 20 iunie. Sinaxarul OCA îi numește mucenici din Sciția Mică și ucenici ai apostolului Andrei. Enciclopedia Ortodoxă rusă îi identifică drept mucenici goți și precizează că numele lor apar în forme diferite în greacă și în manuscrise. Aceste variații arată că trebuie prudență în a fixa originea etnică ori forma exactă a numelor.
Ce transmit izvoarele și tradiția
Potrivit sinaxarului transmis de OCA, cei trei au propovăduit creștinismul lângă Dunăre, au fost prinși de conducătorul local și, după ce au refuzat să jertfească idolilor, au fost legați de stâlpi și coborâți în apa înghețată. Povestirea îi descrie ca primii mucenici slavi consemnați. Aceasta este o formulare tradițională, nu o concluzie unanim demonstrată de izvoare contemporane: enciclopedia de specialitate notează că textul inițial al pătimirii, probabil din a doua jumătate a secolului al IV-lea, s-a pierdut și că avem doar un rezumat într-un manuscris din secolul al XI-lea. Ea observă și că ziua de 20 iunie a fost inițial legată de mutarea moaștelor, iar data de ianuarie s-a răspândit ulterior ca zi a muceniciei, deși data morții nu era cunoscută.
Cinstirea și imaginile
Relatarea sinaxarului mai spune că moaștele au fost îngropate de creștini și mutate după o vedenie primită de episcopul Gedtz. OCA păstrează pomenirea mutării moaștelor la 20 iunie, către Alușta în Crimeea. Miniatura din Menologionul lui Vasile al II-lea, datată în jurul anului 985, este o mărturie vizuală medievală a felului în care mucenicia era înfățișată; nu este contemporană cu evenimentele relatate. Fotografia fluviului Dunărea din galerie este doar una geografică.