Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei
Ioan cel Milostiv a fost patriarh al Alexandriei la începutul secolului al VII-lea; a folosit averea Bisericii pentru a-i hrăni și sprijini pe săraci și pe refugiați.
Sfântul Ioan cel Milostiv, pictură tempera pe lemn atribuită Maestrului Sfintei Familii din Cracovia, circa 1505; Muzeul Diecezan din Kielce.Maestrul Sfintei Familii din Cracovia; fotografie Maciej Szczepańczyk / Wikimedia CommonsSursa imaginiiDomeniu public (opera veche; fotografie Commons)Menaion rusesc din secolul al XVII-lea, cu sfinții lunii noiembrie; imagine liturgică de context, nu portret al sfântului.Iconar rus anonim; Cabinetul Arheologic Bisericesc, Wikimedia CommonsSursa imaginiiDomeniu public
De pe insula Cipru la scaunul Alexandriei
Ioan s-a născut în Cipru, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, într-o familie înstărită. A fost căsătorit și a avut copii; după moartea familiei sale, tradiția spune că a ales viața ascetică și milostenia. În jurul anului 610 a fost chemat să devină patriarh al Alexandriei, într-o vreme de tensiuni politice și religioase în Imperiul Bizantin.
O administrație a milosteniei
Viețile sale îl descriu ca pe un ierarh care a organizat ajutorarea săracilor și a refugiaților veniți din Palestina în timpul războiului cu perșii. Tradiția vorbește despre registre ale celor nevoiași, distribuirea hranei și sprijinirea celor lipsiți, fără a cere verificarea credinței celor ajutați. Titlul „Milostivul” exprimă tocmai această grijă pastorală. Sinaxarele păstrează și povestiri exemplare despre iertare: când nepotul său a cerut răzbunare pentru o jignire, Ioan l-a învățat să răspundă printr-un ajutor concret celui care greșise.
Plecarea din Alexandria și cinstirea
Odată cu înaintarea perșilor în Egipt, Ioan a părăsit Alexandria și s-a întors în Cipru, unde a murit în jurul anului 619–620. Tradiția bisericească îi leagă numele de slujirea celor săraci, de apărarea credinței și de viața de rugăciune. Este pomenit la 12 noiembrie. Icoana din galerie este o pictură occidentală de circa 1505, mărturie a cinstirii sale medievale, nu portret contemporan.