Tinerețea și alegerea vieții monahale
Tradiția hagiografică îl prezintă pe Ioan ca fiu al unor părinți înstăriți din Constantinopol, Eutropie și Teodora. A primit educație aleasă și a fost atras de lectura Evangheliei. Relatarea spune că a plecat în taină cu un monah și a intrat într-o mănăstire din Bitinia, unde a trăit în ascultare și nevoință. Unele sinaxare îl leagă de egumenul Marcel, însă relatările nu oferă o cronologie verificabilă independent, iar datele precise diferă între versiuni.
„Coliba” de la poarta părinților
După ani de viață monahală, Ioan s-ar fi întors la Constantinopol deghizat în cerșetor și ar fi cerut să locuiască într-o colibă lângă casa familiei, fără să-și dezvăluie identitatea. Tradiția spune că părinții nu l-au recunoscut și că el a primit milostenie de la propria familie. Înainte de moarte le-ar fi arătat Evanghelia împodobită, darul primit în copilărie, prin care și-au dat seama cine era. Povestea exprimă idealul renunțării la avere și statut; nu există documente contemporane care să confirme episoadele biografice.
Numele și cinstirea
Supranumele grec „Kalyvites” înseamnă „cel care locuiește în colibă” și provine din episodul central al vieții sale. Tradiția îl plasează în secolul al V-lea, iar Biserica Ortodoxă îl pomenește la 15 ianuarie. Fresca athonită, icoana și miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea din galerie sunt mărturii ale cinstirii sale în epoci diferite, nu portrete contemporane.