Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului

Monah, stareț și episcop moldovean din secolul al XVII-lea, Ioan a condus obști importante și a păstorit eparhiile Hușilor și Romanului. Izvoarele îl leagă de Varlaam și de formarea Sfintei Teodora de la Sihla.

Icoană identificată cu Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca. Autorul imaginii; Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Mănăstirea Secu, una dintre obștile legate de viața monahală a sfântului. Cezar Suceveanu; Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY 2.5

Mănăstirea Neamț, unde Ioan a fost egumen vreme îndelungată. Cosmin Cornea; Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY 2.0

De la Râșca la Secu

Tradiția biografică îl prezintă pe Ioan ca fiu al lui Gheorghe și al Anastasiei, din ținutul Vrancei. A intrat în monahism la Mănăstirea Râșca în jurul anului 1630, pe când Varlaam era egumen, apoi a viețuit la Secu. Datele tinereții sale provin în principal din biografii bisericești târzii, nu dintr-un dosar personal contemporan.

Stareț și episcop

În 1641 sau 1642 a ajuns egumen la Neamț și a rămas în fruntea mănăstirii până în 1665. A fost ales episcop de Huși în 1667, apoi episcop de Roman în 1674, unde a păstorit până la moartea sa, în 1685. În timpul slujirii sale este legat de întemeierea Mănăstirii Mera din Vrancea. Sursele locale îi atribuie și formarea duhovnicească a Teodorei de la Sihla, pe care ar fi primit-o în obștea de la Neamț în 1650.

Legătura cu Varlaam și memoria lui

Ioan și Varlaam apar în aceeași zi în calendarul românesc, iar biografiile îi leagă prin viața monahală moldovenească. Poetul și mitropolitul Dosoftei îl evocă drept păstor și ctitor, mărturie importantă pentru memoria sa în mediul bisericesc al epocii. Cinstirea lui ca sfânt a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Română în 2008.

Imaginile

Galeria arată mănăstiri legate de traseul său și icoana sa acolo unde identificarea este explicită; fotografiile arhitecturale sunt context, nu portrete ale sfântului.