De la meșteșugul aurarului la slujirea Bisericii

Ioan s-a născut la Constantinopol și, înainte de cler, a lucrat ca aurar. Tradiția spune că era înclinat spre post și viață monahală încă din tinerețe. A devenit diacon, apoi preot, iar după moartea patriarhului Eutihie a fost ales patriarh în 582. A slujit până la moartea sa, la 2 septembrie 595.

Păstor și ascet

Sursele bisericești îl descriu ca om al postului, rugăciunii și milosteniei. O relatare hagiografică povestește că s-a rugat pentru a opri distracția organizată în ajunul Cincizecimii, iar furtuna care a izbucnit i-a făcut pe oameni să renunțe la spectacol. Acest episod este transmis de viața sfântului ca minune, nu ca mărturie meteorologică independentă. OCA spune că după moarte au rămas puține bunuri personale, semn al sărăciei voluntare.

Titlul de „ecumenic” și scrierile sale

Ioan a fost unul dintre primii patriarhi care au folosit titlul „ecumenic”. Titlul desemna autoritatea sa în lumea imperială răsăriteană, dar formularea a devenit ulterior subiect de dispută între Constantinopol și Roma. A rămas cunoscut și pentru un nomocanon penitential, colecție de reguli bisericești și rânduieli pentru spovedanie și pocăință. Epitetele „Postitorul” și „Ajunătorul” reflectă reputația sa ascetică.

Pomenirea și deosebirea de alți patriarhi

Ioan al IV-lea este cinstit la 2 septembrie, data adormirii, și apare și pe 30 august în unele sinaxare, alături de alți patriarhi numiți Alexandru și Pavel. Nu trebuie confundat cu Ioan al II-lea Capadocianul sau cu alți patriarhi ai Constantinopolului. Galeria folosește icoane și miniaturi vechi, nu portrete contemporane.