Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

Monah și egumen la Muntele Sinai, Ioan Scărarul a alcătuit Scara dumnezeiescului urcuș, un ghid în treizeci de trepte despre viața monahală, rugăciune și dobândirea virtuților.

Icoană de menologhion a Sfântului Ioan Scărarul pictată de Osip Chirikov în secolul al XIX-lea; reprezentare târzie, nu portret contemporan Osip Semenovich Chirikov, secolul al XIX-lea Sursa imaginii Domeniu public (PDM)

Icoană sinaită din secolul al XII-lea: monahi urcă treptele Scării, iar Hristos îi întâmpină sus; imaginea vizualizează cartea lui Ioan Iconar anonim; fotografie de Michel Bakni Sursa imaginii Domeniu public (PDM), reproducere a unei opere vechi

Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la poalele Muntelui Sinai, locul slujirii lui Ioan; fotografie modernă de context J ansari, 2018 Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Ioan al Sinaiului

Ioan, numit Scărarul după cartea sa Scara (gr. Klimax), a fost monah și egumen la Mănăstirea Sinai, în jurul anului 600. Despre locul și anul nașterii nu există date istorice sigure. Viața sa este cunoscută mai ales dintr-o biografie hagiografică atribuită monahului Daniil de la Raithu, care relatează venirea lui Ioan la Sinai, ascultarea față de bătrânul Martirie și anii de retragere ascetică. Povestirea este importantă pentru memoria monahală, dar detaliile ei nu pot fi tratate toate ca documente biografice independente.

Scara dumnezeiescului urcuș

La cererea unui alt Ioan, egumenul mănăstirii din Raithu, Ioan al Sinaiului a scris Scara dumnezeiescului urcuș. Lucrarea are treizeci de capitole, numite trepte, și urmărește drumul de la lepădarea de patimi și ascultare până la virtuți precum pocăința, blândețea, rugăciunea și iubirea. Metafora scării trimite la visul patriarhului Iacov din Facerea 28, dar Ioan o folosește ca hartă practică a luptei interioare și a vieții comunitare a monahilor. Cartea a fost compusă pentru călugări, însă temele sale au influențat mult spiritualitatea răsăriteană.

Alte scrieri și lectura textului

Pe lângă Scara, i se atribuie „Cuvânt către păstor”, îndrumare despre conducerea unei obști monahale. În capitolele sale, Ioan descrie patimile și virtuțile cu observație psihologică, insistând asupra trezviei, pocăinței, discernământului și rugăciunii. El nu oferă o autobiografie: anecdotele despre pustie și minuni provin în principal din viața lui Daniil, în timp ce Scara este mărturia directă a gândirii sale. Această distincție ajută cititorul să separe opera păstrată de tradiția biografică ulterioară.

Pomenire și imagini

Biserica îl pomenește la 30 martie; în Postul Mare, a patra duminică este de asemenea închinată memoriei sale. Galeria arată o icoană sinaită din secolul al XII-lea care ilustrează treptele din carte, o icoană de menologhion pictată de Osip Chirikov în secolul al XIX-lea și Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, locul asociat slujirii sale. Icoanele sunt reprezentări ulterioare, nu portrete contemporane.