Ce spun Scriptura și tradiția despre Ioil
Cartea începe prin a-l numi pe Ioil „fiul lui Petuel” (Ioil 1, 1), dar nu oferă o biografie propriu-zisă: nu numește un rege, nu fixează anul și nu relatează nașterea sau moartea prorocului. Tradiția sinaxarială românească îl prezintă drept fiul lui Fatuel, din seminția lui Ruben, și îl așază în jurul secolului al IX-lea î.Hr. Aceste amănunte aparțin tradiției bisericești; data cărții și a prorocului rămâne discutată în cercetarea biblică.
Lăcustele, seceta și chemarea la pocăință
Prorocia pornește de la o nenorocire agricolă: roiuri de lăcuste și lipsa roadelor afectează grânele, viile și livezile, iar darurile aduse la Templu sunt întrerupte. Ioil cheamă preoții și poporul să postească, să se adune la rugăciune și să se întoarcă la Dumnezeu „cu toată inima”. Criza devine astfel prilej de trezire spirituală și avertisment despre „ziua Domnului”, care poate însemna judecată, dar și izbăvire pentru cei ce caută ajutorul lui Dumnezeu.
Duhul revărsat și ziua Domnului
În a doua parte, Ioil vestește că Dumnezeu va revărsa Duhul Său „peste tot trupul”: fiii și fiicele vor proroci, bătrânii vor avea vise, iar tinerii vedenii (Ioil 3, 1–5 în numerotarea ebraică; 2, 28–32 în multe Biblii). În Faptele Apostolilor 2, Petru citează acest pasaj la Cincizecime și îl interpretează în lumina venirii Duhului Sfânt. Pentru creștini, profeția a devenit una dintre imaginile biblice centrale ale Cincizecimii și ale deschiderii darurilor lui Dumnezeu către toți oamenii.
Datarea și lectura de astăzi
OCA și tradiția liturgică îl datează pe Ioil în jurul anului 800 î.Hr. Cercetarea modernă nu poate fixa atât de precis epoca: titlul nu conține o formulă de datare, iar propunerile variază; numeroși cercetători plasează redactarea în perioada persană, după exilul babilonian. Așadar, datarea din sinaxar trebuie citită ca tradiție, nu ca consens istoric. Galeria prezintă o icoană a prorocului și o miniatură medievală, nu portrete contemporane lui.