Un monah într-un imperiu aflat în război

Iona (întâlnit și ca Jonas) este cinstit ca monah creștin din Persia și fratele lui Varahisie. Tradiția îl plasează în vremea regelui Șapur al II-lea, care a domnit între 309 și 379. Comunitățile creștine din imperiul sasanid se aflau între granița cu Roma, conflictele militare și suspiciunea autorităților că ar avea legături cu puterea romană. Actele mucenicilor persani păstrează amintiri despre persecuții, dar textele au circulat în mai multe versiuni și trebuie citite critic.

Vizita la cei nouă întemnițați

Potrivit narațiunii hagiografice, Iona și Varahisie au aflat despre nouă creștini întemnițați și condamnați. Cei doi au venit să-i încurajeze și să le slujească, apoi au fost și ei arestați. Relatarea îi arată refuzând să renunțe la credință, deși sunt amenințați cu tortură, lipsirea de hrană și expunerea la frig sau căldură. Aceste scene transmit idealul creștin al solidarității cu prizonierii; discursurile și detaliile dramatice provin dintr-un text de mucenicie, nu dintr-o stenogramă judiciară.

Datarea și transmiterea actelor

Unele versiuni grecești indică anul 327, însă istoricii au observat că data este problematică: persecuția amplă sub Șapur al II-lea este atestată mai clar începând cu 339–340, iar versiunile actelor nu sunt uniforme. Baza de date Bibliotheca Hagiographica Orientalis cataloghează tradiția siriacă (BHO 531), iar studiile despre actele persane avertizează că redactările și revizuirile pot combina amintiri istorice cu elaborări literare. Prin urmare, se poate vorbi cu încredere despre tradiția lor de mucenicie în epoca sasanidă, dar nu despre un an unanim stabilit.

Cinstire și imagini

Iona este pomenit la 29 martie împreună cu fratele său. Imaginile galeriei arată Persia sasanidă și patrimoniu arheologic iranian: ele oferă fundal geografic și cultural, nu îl reprezintă pe Iona și nu identifică locul exact al pătimirii. Nu este cunoscută aici o icoană istorică verificată a sfântului.