Dreptul Iosua, fiul lui Navi

Iosua a condus israeliții după moartea lui Moise și i-a însoțit în intrarea în Țara Făgăduinței. Relatarea biblică despre el se găsește în Cartea Iosua, iar Biserica îl pomenește ca drept la 1 septembrie.

Ilustrație a lui Iosua în tabernacol, de James Tissot. James Tissot; Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Ilustrație veche a trecerii Iordanului relatate în Cartea Iosua. A. T. MacCoun; Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Ilustrație a întâlnirii lui Iosua cu îngerul înaintea Ierihonului. James Tissot; Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Ucenicul și urmașul lui Moise

Iosua, fiul lui Navi, apare în Pentateuh ca slujitor și însoțitor al lui Moise. Numele său ebraic Yehoshua este redat în greacă drept Iesous și în română drept Iosua. În Cartea Numeri este ales dintre cei doisprezece iscoade care cercetează Canaanul; împreună cu Caleb, el îndeamnă poporul să nu se teamă. Biblia îl prezintă apoi ca urmaș al lui Moise și conducător al israeliților.

Cartea Iosua și cucerirea Canaanului

Cartea Iosua povestește trecerea Iordanului, cucerirea Ierihonului și împărțirea țării între seminții. Într-o relatare de război, soarele stă pe loc la rugăciunea lui Iosua. Aceste episoade sunt teologice și literare, iar datarea și interpretarea lor istorică sunt dezbătute de cercetători; textul biblic rămâne sursa principală pentru portretul lui religios.

Sfârșitul vieții și cinstirea

Cartea Iosua spune că a murit la o sută zece ani și a fost îngropat la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim. Tradiția creștină îl numără între drepții Vechiului Testament, văzând în ascultarea și conducerea lui o mărturie de credință. Calendarul OCA îl pomenește la 1 septembrie; calendarul românesc Doxologia îl include de asemenea în această zi.