Episcop al Gangrei din Paflagonia

Ipatie (Hypatios) este cinstit ca episcop al Gangrei, vechi oraș din Paflagonia, în nordul Asiei Mici, în zona orașului Çankırı de astăzi, în Turcia. Calendarul ortodox îl numește sfințit mucenic și făcător de minuni. Tradiția consemnată în sinaxar spune că a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în 325. Aceasta este o afirmație a vieții bisericești transmise despre el, dar biografia sa este cunoscută în principal printr-o viață hagiografică ulterioară, nu printr-un dosar contemporan amplu.

Pătimirea în tradiția hagiografică

Relatarea OCA spune că, întorcându-se de la Constantinopol la Gangra, Ipatie a fost atacat de adepți ai schismaticilor novatieni. Rănit cu arme și aruncat într-o mlaștină, ar fi fost ucis de o femeie care l-a lovit cu o piatră. Textul amintește că episcopul s-a rugat pentru cei care îl atacau, după pilda arhidiaconului Ștefan. Tradiția mai relatează aflarea trupului și cinstirea lui de către credincioșii din Gangra. Aceste scene descriu felul în care comunitatea și-a transmis memoria mucenicului; ele nu sunt confirmate de un proces-verbal sau de o cronică apropiată evenimentului.

Ce putem spune cu prudență

Ipatie apare în memoria bisericească drept episcop vechi al Gangrei și martir. Participarea la Niceea este inclusă în sinaxar, dar cronologiile și listele de participanți la conciliile antice sunt transmise prin izvoare variate, iar povestirea morții nu are confirmare independentă cunoscută. Enciclopedia despre vechea Gangra observă că episodul uciderii lui de către novatieni nu este sprijinit de date istorice ferme. De aceea, păstrăm relatarea ca tradiție hagiografică, fără a prezenta fiecare amănunt drept fapt stabilit.

Cinstire și iconografie

Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 31 martie. În Rusia, cinstirea lui a devenit deosebit de puternică, iar în 1330 a fost întemeiată Mănăstirea Ipatiev din Kostroma sub ocrotirea sa, potrivit tradiției locale. Galeria cuprinde o icoană veche cu scene din viața lui, o frescă din Mănăstirea Rila și o miniatură a Menologhionului lui Vasile al II-lea. Sunt mărturii ale cinstirii sale medievale, nu imagini realizate în timpul vieții.