Formarea lângă Policarp
Irineu s-a născut în Asia Mică, probabil la Smirna, în jurul anului 130. În tinerețe l-a cunoscut și l-a ascultat pe Policarp, episcopul Smirnei, care păstra amintirea întâlnirii cu ucenicii apostolilor. Irineu însuși evocă în scrierile sale aceste amintiri, ceea ce îl leagă de generația imediat următoare apostolilor.
Misiunea în Galia și episcopatul
A ajuns în Galia romană și a slujit comunitatea creștină din Lugdunum, Lyonul de astăzi. În timpul persecuției din jurul anului 177, episcopul Potin și numeroși creștini au murit. Irineu, care fusese trimis ca delegat la Roma, a fost ales urmașul lui Potin. Ca episcop a întărit comunitățile din regiune și a transmis învățătura creștină într-un mediu cu limbi și tradiții diverse.
Scrierile și apărarea credinței
Lucrarea sa cea mai cunoscută, „Împotriva ereziilor” (Adversus haereses), combate învățăturile gnostice și argumentează continuitatea dintre Scripturi, propovăduirea apostolilor și credința Bisericilor. A scris și „Dovedirea propovăduirii apostolice”, o expunere a credinței. O parte din opera lui s-a păstrat integral doar în traduceri vechi, iar alte texte sunt cunoscute prin fragmente.
Pacea pascală și moartea
În jurul anului 190, Irineu a mijlocit între episcopul Romei, Victor, și comunitățile din Asia Mică, care păstrau o practică diferită pentru data Paștilor. Irineu nu a cerut uniformitate cu orice preț, ci a amintit că vechile diferențe nu împiedicaseră comuniunea. Tradiția îl cinstește ca mucenic, mort în timpul persecuției lui Septimiu Sever, în jurul anului 202; detaliile execuției nu sunt păstrate cu aceeași certitudine ca scrierile sale.
Să nu fie confundat cu Irineu din Sirmium
Acesta este Irineu, episcopul Lyonului din secolul al II-lea, teolog și păstor. Irineu din Sirmium, pomenit de unele calendare tot la 23 august, a fost un episcop din Pannonia, martirizat în timpul persecuției lui Dioclețian, la începutul secolului al IV-lea. Sunt două persoane diferite.