Preotul Irineu îi întărea pe credincioși prin învățătură și îi aducea pe necredincioși la Biserică. A fost arestat și chinuit; Or și Oropsis i s-au alăturat mărturisirii și morții.
Menologhion rusesc din secolul al XVII-lea pentru luna august; planșa îi include pe Agatonic, Zotic și alți sfinți ai zilei, fără a fi portret individual pentru fiecare profil.Iconar rus anonim; Cabinetul Arheologic Bisericesc al Academiei Teologice din Moscova.Sursa imaginiiDomeniu public (Public Domain Mark)Hartă a orașului antic Nicomidia, realizată pe baza datelor topografice publice.San Jose, Wikimedia Commons.Sursa imaginiiCC BY-SA 3.0Portret numismatic al împăratului Dioclețian din colecția istorică Livius; imagine de context pentru epoca persecuției.Livius.org / Wikimedia Commons.Sursa imaginiiCC0 1.0
Mărturia lui Irineu
Doxologia îl numește preot al lui Hristos. Îi întărea pe credincioși prin învățătură și exemplu și îi aducea pe cei necredincioși în Biserică. Pentru această lucrare a fost prins și supus la chinuri.
Chinurile și moartea
Potrivit sinaxarului, cei trei au fost chinuiți și aruncați în foc. O ploaie puternică ar fi stins flăcările, iar ei au ieșit nevătămați. Dregătorul, înspăimântat, a poruncit apoi să li se taie capetele. Relatarea este hagiografică și nu oferă o datare istorică exactă sau un loc sigur al execuției.
Pomenire și context
Or, Irineu și Oropsis sunt pomeniți la 22 august de calendarul românesc. Doxologia îi așază împreună în aceeași mărturisire; Basilica îi include în pomenirile suplimentare ale Mineiului. Galeria arată regiunea Nicomidiei ca reper geografic de context, fără a afirma că pătimirea celor trei s-a petrecut acolo.
