Identitatea și izvoarele biografice
Isaac este cunoscut drept „Sirul” sau „din Ninive”. A trăit în secolul al VII-lea, în mediul creștin siriac al Mesopotamiei. Detaliile vieții sale provin în principal din tradiția monastică: Cartea castității a lui Ishoʿdnah și o relatare siriacă ulterioară sunt între sursele biografice identificate de cercetători. Din acest motiv, cronologia exactă și motivele plecării sale din scaunul episcopal nu sunt pe deplin certe.
Mănăstirea și episcopatul
Potrivit tradiției răsăritene, Isaac a intrat împreună cu fratele său în mănăstirea Mar Matthew, lângă Ninive, iar frații l-au ales în cele din urmă episcop al Ninivei. A părăsit însă slujirea episcopală după o perioadă foarte scurtă și s-a retras într-o comunitate monastică, apoi în singurătate. Sursele bisericești explică retragerea prin dorul de liniște și greutatea conducerii unei comunități urbane; cercetarea modernă subliniază că nu putem reconstitui cu certitudine împrejurările.
Omiliile ascetice
Opera asociată numelui său este cunoscută mai ales prin Omiliile ascetice: meditații despre rugăciune, pocăință, milostivire, tăcere și compasiune față de întreaga creație. Scrierile au fost traduse din siriacă în greacă și apoi în numeroase limbi, ajungând să fie citite și în afara tradiției siriace. Manuscrisul din secolul al XIV-lea din galeria foto este o copie grecească a omiliilor, nu un autograf al lui Isaac.
Cinstire și transmitere
Isaac a murit în a doua jumătate a secolului al VII-lea, probabil la mănăstirea Rabban Shabur, conform tradiției biografice. Este cinstit de ortodocși și de Bisericile siriace, iar pomenirea lui în calendarul ortodox român este la 28 ianuarie. În galeria vizibilă, portretul din 1802 este o reprezentare ulterioară; imaginea manuscrisului arată transmiterea textelor sale de-a lungul secolelor.