Copilăria și formarea bisericească Luca Evseevici Proskura s-a născut în 1868 în satul Karylsk din gubernia Cernigovului. Înzestrat pentru muzică și cântare, a învățat de timpuriu rânduiala slujbelor și a devenit dirijor de strană încă din adolescență. După moartea mamei sale a intrat în mănăstirea Rîhlî, iar apoi s-a mutat la Mănăstirea Sfânta Treime din Cernigov, unde a fost tuns în monahism cu numele Lavrentie și hirotonit ieromonah. Biografiile bisericești îi consemnează pelerinajele la Athos și Ierusalim.

Slujirea în anii persecuției După închiderea mănăstirilor, Lavrentie a locuit într-o casă modestă de lângă Dealul Boldin și a continuat să primească credincioși. Muzeul local consemnează că între 1930 și 1942 în pivnița casei a funcționat un paraclis clandestin. În timpul ocupației germane a contribuit la refacerea vieții monahale și la redeschiderea unor așezăminte, între ele Mănăstirea Sfânta Treime, devenită obște de maici. Mărturiile bisericești îl descriu ca duhovnic căutat și dirijor de cor.

Moartea și cinstirea Biografia catedralei datează moartea sa la 19 ianuarie 1950 după calendarul iulian și consemnează înhumarea la 20 februarie, după slujbele de pomenire. Calendarul românesc îl pomenește la 20 ianuarie; data calendarelor nu coincide în toate sursele cu data atribuită morții, iar diferența este păstrată aici fără a o netezi. A fost canonizat în 1993, iar moaștele sale se află la Catedrala Sfânta Treime din Cernigov. Galeria arată casa memorială și catedrala asociate vieții sale, alături de o icoană, nu fotografii din timpul vieții.