Monah și zugrav în vremea iconoclasmului

Lazăr, numit în greacă Zographos („zugravul”), este cunoscut ca monah și iconograf din Constantinopol în vremea împăratului Teofil (829–842), când autoritățile imperiale au susținut din nou interzicerea imaginilor sacre. Sursele hagiografice spun că Lazăr a dus o viață ascetică, a fost hirotonit preot și a pictat icoane pentru biserici. Nu s-au păstrat date sigure despre familia ori locul nașterii sale.

Închisoare și apărarea icoanelor

Pentru că a continuat să picteze icoane, Lazăr a fost arestat și supus torturii. Relatarea tradițională spune că i-au ars palmele cu plăci încinse, însă el nu a renunțat la lucrarea sa. Episodul este transmis în viețile sfinților și în cronicile bizantine; amănuntele trebuie citite ca mărturie hagiografică despre persecuție și statornicie, deoarece nu avem un dosar judiciar independent pentru cazul său.

Misiune diplomatică și restaurarea cultului

Tradiția bizantină îl prezintă și ca trimis la Roma într-o misiune diplomatică. După moartea lui Teofil și restaurarea venerării icoanelor în 843, Lazăr ar fi pictat din nou în capitală și ar fi contribuit la refacerea imaginilor distruse. Cercetarea modernă analizează felul în care cronicile au construit memoria lui ca monah, pictor și apărător al icoanelor; unele legende despre icoane atribuite lui sunt disputate și nu pot fi acceptate ca atribuiri certe.

Pomenire și reprezentări

Biserica Ortodoxă îl pomenește la 17 noiembrie. Galeria arată o scenă din Cronica Skylitzes de la Madrid, manuscris bizantin din secolele XI–XII: prima imagine este un decupaj al episodului, a doua redă pagina mai largă. Manuscrisul a fost realizat la câteva secole după Lazăr, așadar documentează memoria medievală despre el, nu un portret contemporan.