Sfântul Leon cel Mare, episcopul Romei

Episcop al Romei între 440 și 461, Leon a rămas cunoscut pentru scrierile teologice, pentru rolul de la Calcedon și pentru apărarea Romei în fața lui Attila.

Leon cel Mare în miniatura Menologionului lui Vasile al II-lea, secolul al X-lea Iluminatori bizantini anonimi Sursa imaginii Domeniu public, reproducere PD-Art

Rafael, Întâlnirea papei Leon cel Mare cu Attila, frescă din 1514 Rafael și atelierul său Sursa imaginii Domeniu public

De la arhidiacon la episcop al Romei

Leon a primit o educație aleasă și a slujit ca arhidiacon înainte de a fi ales episcop al Romei în 440. A păstorit într-o perioadă de crize politice și controverse teologice. Predicile și scrisorile sale, dintre care s-au păstrat zeci, sunt izvoare importante pentru istoria creștinismului latin din secolul al V-lea.

Epistola către Flavian și Sinodul de la Calcedon

Leon a trimis patriarhului Flavian al Constantinopolului o scrisoare teologică, numită ulterior Tomul lui Leon, care explica unitatea persoanei lui Hristos și păstrarea firii dumnezeiești și a celei omenești. Scrisoarea a fost citită la Sinodul de la Calcedon din 451. Ea trebuie citită împreună cu actele sinodului și cu disputele teologice ale vremii; nu a fost singurul text care a format hotărârile sinodale.

Întâlnirea cu Attila și moștenirea

În 452, Leon s-a întâlnit cu Attila lângă Mantua. Sursele și tradiția spun că a contribuit la oprirea atacului asupra Romei; detaliile miraculoase apar mai ales în reprezentările și relatările ulterioare. În 455, a intervenit și pe lângă Genseric pentru a limita violențele din oraș. A murit în 461. OCA îl pomenește pe 18 februarie, dată urmată și de calendarul local.

Imagini

Miniatura din Menologionul lui Vasile al II-lea este o reprezentare medievală a lui Leon. Fresca lui Rafael redă întâlnirea tradițională cu Attila, imagine de secol XVI, nu mărturie contemporană.