Cine a fost Longhin și ce spun Evangheliile
Longhin este pomenit ca sutaș roman aflat în slujba lui Pilat în Ierusalim. Evangheliile nu îi dau numele: Matei și Marcu relatează mărturisirea sutașului de la răstignire — „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta” — iar Ioan spune că un ostaș a împuns coasta lui Iisus. Identificarea acestui sutaș și a ostașului cu Longhin aparține tradiției bisericești dezvoltate ulterior; Doxologia însăși păstrează precizarea „zic unii” când relatează episodul suliței.
Mărturia de la Cruce și de la mormânt
Sinaxarele spun că Longhin și ostașii săi au văzut întunericul, cutremurul și celelalte semne de la moartea lui Hristos. După răstignire, ei au fost puși de pază la mormânt. Când au văzut cele petrecute la Înviere, Longhin și doi tovarăși au refuzat banii oferiți pentru a răspândi versiunea că ucenicii ar fi furat trupul. Potrivit vieții sale, ei au primit botezul de la Apostoli și au părăsit armata.
Propovăduirea în Capadocia și martiriul
Longhin s-a întors în ținutul său natal, Capadocia, unde a vestit Învierea. Relatarea hagiografică spune că autoritățile l-au căutat, iar el i-a primit pe soldații trimiși să-l aresteze fără ca aceștia să-l recunoască. După ce s-a identificat și a refuzat să fugă, el și cei doi însoțitori au fost decapitați. Capul lui Longhin ar fi fost dus la Ierusalim, apoi aruncat în afara cetății.
Tradiția despre femeia vindecată și cinstirea
O continuare a sinaxarului povestește că o văduvă capadociană, oarbă și îndurerată de moartea fiului ei, a găsit capul mucenicului după ce acesta i s-a arătat în vis. Tradiția leagă atingerea moaștelor de redobândirea vederii și spune că femeia a dus capul și fiul înapoi în Capadocia pentru a-i îngropa împreună. Aceste episoade sunt mărturii hagiografice ale cinstirii, nu documente istorice contemporane. Bisericile ortodoxe îl pomenesc la 16 octombrie; imaginile galeriei sunt o miniatură din Menologhionul bizantin de la sfârșitul secolului al X-lea și o icoană rusească din secolul al XVII-lea.