Sfântul Apostol și Evanghelist Luca

Luca este autorul tradițional al celei de-a treia Evanghelii și al Faptelor Apostolilor și un însoțitor al lui Pavel. Textele sale urmăresc drumul lui Iisus și răspândirea credinței de la Ierusalim spre lumea greco-romană.

Icoană rusească a Sfântului Luca Evanghelistul, pictată în primul sfert al secolului al XVIII-lea pentru iconostasul bisericii Schimbării la Față de la Kiji. Pictor de icoane anonim din secolul al XVIII-lea / Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Scenă de icoană din secolul al XVI-lea care îl înfățișează pe Luca pictând icoana Maicii Domnului; ilustrează tradiția bisericească despre evanghelist. Pictor rus anonim / Muzeul-Rezervație Pskov, prin Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Ce știm din Noul Testament

Luca este pomenit pe nume în trei locuri din scrisorile atribuite lui Pavel: în Coloseni 4, 14 este numit „doctorul cel iubit”, iar în Filimon 24 și II Timotei 4, 11 apare între colaboratorii apostolului. Faptele Apostolilor include pasaje la persoana întâi plural („noi”), interpretate tradițional ca mărturie a unui tovarăș de călătorie. Totuși, Evanghelia și Faptele nu-și numesc autorul în text. Biserica veche le-a atribuit lui Luca, iar această atribuire a devenit parte a tradiției creștine; detaliile vieții sale nu pot fi deduse toate direct din scrierile canonice.

Evanghelia și Faptele Apostolilor

Evanghelia începe cu un prolog în care autorul spune că a cercetat atent tradițiile despre Iisus și dorește să ofere o relatare așezată pentru Teofil (Luca 1, 1–4). Narațiunea acordă atenție milostivirii, rugăciunii, Duhului Sfânt, săracilor, femeilor și celor marginalizați. Parabole precum samariteanul milostiv și fiul risipitor se găsesc numai la Luca. Faptele continuă istoria după Înviere și Cincizecime, urmărind misiunea apostolilor până la Roma. Împreună, cele două volume alcătuiesc o povestire amplă despre începuturile comunității creștine.

Însoțitor al lui Pavel și tradiția despre martiriu

Tradiția bisericească îl identifică pe Luca drept unul dintre cei care l-au însoțit pe Pavel în călătoriile misionare și până la Roma. OCA și sinaxarul românesc spun că, după moartea lui Pavel, Luca a propovăduit în Ahaia și în alte regiuni și a murit la Teba. Relatările liturgice îi atribuie o viață lungă și martiriul, însă acestea sunt mărturii ale tradiției hagiografice, nu informații biografice consemnate în Faptele Apostolilor.

Luca și începuturile iconografiei

O tradiție răspândită în Biserică spune că Luca a pictat primele icoane ale Maicii Domnului și ale apostolilor Petru și Pavel. Această tradiție explică legătura sa în evlavia ortodoxă cu iconografia și cu artiștii, dar nu este atestată de Noul Testament și nu poate fi verificată pentru icoanele istorice păstrate. Galeria arată o icoană rusească a evanghelistului și o imagine artistică a lui Luca zugrăvind icoana Maicii Domnului; a doua reprezintă tradiția, nu un eveniment documentat istoric.