De la negustorie la viața pustnicească Macarie Alexandrinul este cunoscut mai ales din relatările despre părinții pustiei. Potrivit lui Palladius, s-a născut în jurul anului 295 și a lucrat în comerț până la vârsta de aproximativ patruzeci de ani, când a fost botezat și s-a retras în pustie. După câțiva ani de nevoință a fost hirotonit preot și a ajuns să conducă o comunitate monahală din regiunea Chiliilor, între Nitria și Sketis. Datele numerice provin din surse hagiografice și sunt păstrate ca atare, nu ca documente civile contemporane.

Povățuitor și contemporan al lui Macarie cel Mare Palladius îl descrie ca pe un ascet care încerca să înțeleagă și să urmeze nevoințele altor monahi. A fost contemporan și prieten cu Macarie cel Mare din Egipt, iar amândoi apar în tradițiile despre presiunile ariene din timpul împăratului Valens. Povestirile despre posturile lor extreme și minunile atribuite lor au fost transmise pentru a arăta idealul ascetic al comunităților, nu pentru a oferi o cronică neutră a fiecărui episod.

Mărturie și pomenire Cea mai timpurie sursă biografică amplă este Lausiac History, redactată de Palladius la începutul secolului al V-lea; capitolele despre Macarie Alexandrinul și Macarie din Egipt prezintă tradiții distincte despre fiecare. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 19 ianuarie, împreună cu Macarie cel Mare. Numele lor asemănătoare și pomenirea comună pot duce la confundarea celor doi, de aceea tradiția îi identifică prin locurile lor de origine și slujire.