Tânărul roman care a ales viața pustnicească
Viața bisericească îl prezintă pe Macarie ca fiu al unui senator creștin din Roma, logodit împotriva voinței sale. În noaptea nunții ar fi fugit din casa părintească, iar după o perioadă de rugăciune a pornit spre răsărit, însoțit de un bătrân pe care tradiția îl identifică drept Arhanghelul Rafail. După trei ani de călătorie, Macarie ar fi ajuns într-o peșteră din Mesopotamia și s-ar fi retras acolo în pustnicie. Aceste detalii provin dintr-o relatare hagiografică, nu din documente biografice contemporane.
Încercarea, căința și întâlnirea cu pelerinii
Povestirea spune că, după o cădere morală, Macarie a plâns, s-a întors în peșteră și și-a petrecut mulți ani în post, priveghere și rugăciune. Trei monahi, Serghie, Ighin și Teofil, l-ar fi găsit în cele din urmă și l-au rugat să le istorisească viața. Episodul central al tradiției nu este o isprăvire ascetică fără greșeală, ci pocăința și întoarcerea la rugăciune. OCA nu oferă o datare sigură pentru moartea lui: o plasează probabil la sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea.
Cum trebuie citită această biografie
Nu există o confirmare istorică independentă pentru călătoria lui Macarie, întâlnirea cu Arhanghelul Rafail sau viața sa în peșteră; acestea aparțin tradiției hagiografice care s-a transmis în calendare și sinaxare. OCA oferă o versiune amplă a povestirii, iar calendarul românesc îl pomenește la 23 octombrie. El este un sfânt distinct de Macarie cel Mare sau Macarie Egipteanul, cunoscut pentru viața sa în pustia Egiptului. Galeria folosește o miniatură bizantină care îi pune pe cei doi Macarii în aceeași imagine și un detaliu din aceeași lucrare; nu pretinde că avem un portret sigur al pustnicului roman.