Un mucenic cunoscut printr-o mărturie comună
Macedonie este pomenit de Biserica Ortodoxă Română la 12 septembrie. Izvorul românesc principal al zilei îl prezintă alături de Teodul și Tatian, fără să ofere date distincte despre viața lui înainte de persecuție. Nu știm din această tradiție unde s-a născut, ce ocupație avea sau dacă era cleric ori mirean; articolul păstrează aceste limite și nu inventează detalii personale.
Fapta din templul din Miropoli
Relatarea îi plasează în Miropoli, în Frigia, pe vremea împăratului Iulian Apostatul (360–363). După porunca dregătorului Amachie de a curăța templul și de a repara chipurile zeilor, cei trei creștini au intrat acolo noaptea și au sfărâmat idolii. Când autoritățile au început să caute vinovați, ei s-au arătat de bunăvoie și au mărturisit că ei făcuseră acest lucru, pentru ca alți creștini să nu sufere pe nedrept.
Refuzul jertfei și martiriul
Dregătorul ar fi cerut apoi ca ei să sacrifice zeilor. Macedonie și însoțitorii lui au refuzat, mărturisindu-L pe Hristos. Sinaxarul spune că au fost arși pe un grătar încins. Pentru tradiția Bisericii, mucenicia lui Macedonie exprimă curajul mărturisirii și solidaritatea cu cei amenințați de pedeapsă, însă amănuntele scenei sunt transmise hagiografic și nu au confirmare documentară contemporană cunoscută.
Numele și cinstirea
Macedonie apare în greacă drept Makedonios; nu trebuie confundat cu alți sfinți omonimi, inclusiv cu ascetul Macedonie din Siria, care are o altă zi de pomenire. În calendarul românesc este pomenit împreună cu Teodul, dar nu și Tatian ca intrare separată în lista zilei, deși acesta face parte din aceeași narațiune a pătimirii. Galeria arată gravuri ulterioare care îi identifică pe Macedonie și Teodul; ele sunt documente despre receptarea artistică a legendei, nu portrete din Antichitate.