Maria în izvoarele creștine timpurii Noul Testament nu oferă o biografie continuă a Mariei și nu îi precizează părinții, anul nașterii sau locul morții. Evangheliile o prezintă ca pe o tânără evreică din Nazaret, logodită cu Iosif. Cele mai ample relatări despre ea se găsesc în primele capitole ale Evangheliilor după Luca și Matei; mai târziu, Ioan o amintește la nunta din Cana și lângă crucea lui Iisus. Faptele Apostolilor o numără între cei care se rugau împreună după Înălțarea lui Hristos. Aceste texte canonice sunt baza principală pentru reperele istorice ale vieții sale.

Vestirea, zămislirea și nașterea lui Iisus În Luca 1:26–38, Arhanghelul Gavriil este trimis la Maria și îi vestește că va naște pe Iisus. Maria întreabă cum se va petrece aceasta și primește răspunsul îngerului despre venirea Duhului Sfânt; răspunsul ei, „Fie mie după cuvântul tău”, exprimă acceptarea liberă a chemării. Luca povestește apoi vizita la Elisabeta și cântarea Mariei, Magnificat (Luca 1:39–56). Matei 1–2 descrie logodna cu Iosif, nașterea lui Iisus și fuga familiei în Egipt. Evangheliile nu oferă o dată calendaristică pentru Buna Vestire sau Naștere; praznicele de 25 martie și 25 decembrie sunt așezări liturgice ulterioare.

În timpul lucrării lui Iisus și la începuturile Bisericii Ioan 2:1–11 o arată pe Maria la nunta din Cana, unde îi semnalează lui Iisus lipsa vinului, iar ucenicilor le spune să facă ceea ce le va spune El. Sinopticii o menționează alături de rudele lui Iisus în timpul lucrării publice, iar textele diferă în accentul pe care îl dau episodului. În relatarea răstignirii din Ioan 19:25–27, Iisus o încredințează ucenicului iubit, identificat de tradiție cu Ioan. Faptele 1:14 o amintește apoi pe Maria rugându-se împreună cu apostolii înainte de Cincizecime. Acestea sunt ultimele mențiuni explicite despre ea în scrierile canonice ale Noului Testament.

Joachim și Ana, copilăria și intrarea în Templu: tradiția bisericească Părinții Mariei sunt numiți Ioachim și Ana în tradiția creștină, dar numele și povestirea nașterii ei nu apar în Evangheliile canonice. Ele sunt transmise mai ales de Protoevanghelia lui Iacov, o scriere creștină apocrifă din secolul al II-lea, și au fost preluate în imnografie și iconografie. Tot din această tradiție vine relatarea că Maria a fost adusă la Templu în copilărie. Biserica Ortodoxă prăznuiește Nașterea Maicii Domnului la 8 septembrie și Intrarea în Biserică la 21 noiembrie. Aceste sărbători exprimă memoria și înțelegerea teologică a Bisericii, nu date confirmate de surse contemporane vieții Mariei; OCA precizează că nu există surse biblice ori istorice pentru aceste episoade.

Theotokos și locul ei în credința ortodoxă Titlul grecesc Theotokos înseamnă „Născătoare de Dumnezeu”. El afirmă că Iisus, născut din Maria, este unul și același Fiu al lui Dumnezeu întrupat; nu înseamnă că Maria este originea dumnezeirii. Titlul a fost apărat în controversa hristologică din secolul al V-lea și confirmat de Sinodul de la Efes din 431. În imnografia și iconografia ortodoxă, Maria este numită și pururea Fecioară. Cinstirea ei rămâne distinctă de adorarea datorată lui Dumnezeu și este legată de rolul ei în Întrupare și de mărturia Evangheliilor.

Adormirea și limitele biografiei Noul Testament nu relatează moartea Mariei. Tradiția ortodoxă o pomenește la 15 august, la praznicul Adormirii, și mărturisește că, după moarte, a fost ridicată la viața cerească de Fiul ei. Relatările despre apostolii adunați lângă ea și despre mormântul găsit gol apar în narațiuni apocrife și în tradiția liturgică, nu în izvoare contemporane evenimentului. OCA distinge explicit credința liturgică a Bisericii de existența unor surse biblice sau istorice directe. Galeria reunește icoane ale Bunei Vestiri, Intrării în Templu și Adormirii; ele documentează felul în care comunitățile creștine au reprezentat-o pe Maria de-a lungul secolelor, nu sunt portrete contemporane vieții ei.