Contextul cărții prorocului Maleahi este ultimul dintre prorocii mici în ordinea canonului creștin. Cartea sa se adresează comunității iudaice de după întoarcerea din exilul babilonian, într-o perioadă în care Templul fusese reconstruit, dar viața religioasă și socială se confrunta cu abuzuri și nepăsare. Datarea exactă și identitatea autorului nu sunt stabilite cu certitudine; „Maleahi” poate fi înțeles ca nume propriu sau ca „mesagerul Meu”.

Temele propovăduirii Textul critică preoția neglijentă, nedreptatea și încălcarea legămintelor, îndemnând la întoarcerea către Dumnezeu. În capitolul al treilea apare făgăduința unui mesager care pregătește calea Domnului, iar capitolul al patrulea vorbește despre ziua Domnului. Tradiția creștină a citit aceste pasaje în legătură cu venirea lui Hristos și cu misiunea lui Ioan Botezătorul. Acestea sunt interpretări teologice ale textului; contextul său istoric este cel al comunității iudaice postexilice.

Cinstirea în Biserică Sinaxarul ortodox îl numește „pecetea prorocilor” și îl pomenește la 3 ianuarie. Nu s-au păstrat detalii biografice independente despre viața lui, astfel încât fișa se sprijină în principal pe cartea biblică și pe tradiția liturgică ulterioară.