Citeț și slujitor al Bisericii din Constantinopol

Marcian este pomenit împreună cu Martirie, cu care a slujit Biserica din Constantinopol în secolul al IV-lea. Basilica îl numește citeț (cântăreț), iar tradiția publicată de Orthodox Church in America precizează că era lector și îndeplinea și sarcini de notar, adică secretar bisericesc. Cei doi erau legați de episcopul Pavel Mărturisitorul, apărător al credinței niceene, care a fost îndepărtat din scaun și exilat în tulburările ariene de după moartea lui Constantin cel Mare.

Refuzul presiunilor și moartea martirică

După exilarea lui Pavel, Marcian și Martirie au rămas statornici în mărturisirea lor. Relatarea sinaxarială spune că susținătorii episcopului Macedonie au încercat să-i atragă cu bani și promisiuni de rang bisericesc; apoi au urmat amenințări și condamnarea la moarte. Sursele bisericești îi datează de obicei în jurul anului 355, în timpul împăratului Constanțiu al II-lea. Relatările păstrate sunt hagiografice și nu oferă detalii verificabile despre vârsta ori familia lui Marcian.

Pomenire și tradiție

Biserica Ortodoxă Română îi pomenește la 25 octombrie. Imnografia îi prezintă ca apărători ai credinței niceene și îi leagă de învățătorul lor, Pavel. Galeria arată o miniatură de grup din Menologhionul lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin de la sfârșitul secolului al X-lea, și o icoană-calendar ulterioară a lunii octombrie.