Un autor cunoscut mai ales prin scrieri
Despre Marcu Pustnicul, numit și Marcu Ascetul sau Marcu Monahul, se pot afirma puține lucruri cu siguranță. Tradiția ortodoxă îl așază în secolul al V-lea și spune că ar fi fost ucenicul lui Ioan Gură de Aur. Introducerea academică la traducerea Filocaliei precizează însă că datarea la începutul secolului al V-lea este probabilă, dar nu sigură, iar legătura directă cu Ioan Gură de Aur nu poate fi confirmată. Nici locul retragerii sale nu este stabilit: au fost propuse Egiptul și Palestina, iar înainte de aceasta este posibil să fi condus o comunitate lângă Ankyra, în Galatia.
Scrierile și temele lor
Importanța lui Marcu se vede mai limpede în corpusul său decât în biografie. Trei lucrări au fost incluse în Filocalie: „Despre legea duhovnicească”, „Despre cei care cred că se îndreptățesc din fapte” și „Epistolă către Nicolae”. Tradiția manuscrisă păstrează și alte tratate, între care texte despre botez și pocăință. În cele 226 de capete „Despre cei care cred că se îndreptățesc din fapte”, Marcu discută raportul dintre har, credință, fapte și curățirea inimii. Pentru el, efortul ascetic nu cumpără harul: omul răspunde darului lui Dumnezeu prin pocăință, ascultare și lupta împotriva patimilor.
Receptarea în tradiția răsăriteană
Scrierile atribuite lui Marcu au circulat în greacă și au fost traduse în siriacă; texte ale sale au intrat în Filocalia, colecție care le-a făcut cunoscute unui public monahal mai larg. Cinstirea lui liturgică este la 5 martie. În galerie, ediția rusă a Filocaliei din 1905 ilustrează transmiterea ulterioară a colecției, iar fotografia mănăstirii Deir as-Suriani arată peisajul monahal din Wadi Natrun, fără a pretinde că aceasta a fost mănăstirea lui Marcu.