Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu

Maria Brâncoveanu, numită și Marica, a fost soția domnitorului Constantin Brâncoveanu, mamă a 11 copii și ctitoră. După martiriul soțului și al fiilor ei, a trecut prin temniță și exil, apoi a adus în țară moaștele martirilor. A fost canonizată în 2025.

Tabloul votiv al familiei Brâncoveanu, pictat la Mănăstirea Hurezi în jurul anului 1709. Este o imagine de epocă a familiei ca ctitori, nu un portret modern al martiriului. Fotografie: Fusionofhorizons; Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Un al doilea cadru al tabloului votiv de la Hurezi, în care sunt reprezentați Constantin Brâncoveanu, Marica și copiii lor. Fotografie: Dan Mihai Pitea; Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY-SA 4.0

Mormântul lui Constantin Brâncoveanu din Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București; moaștele au fost aduse aici în 1720. Fotografie: Nicubunu; Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY-SA 3.0 RO

Origini și familie

Născută în a doua jumătate a secolului al XVII-lea în familia postelnicului Neagu din Negoești, Maria era nepoata domnitorului Antonie Vodă din Popești. S-a căsătorit cu Constantin Brâncoveanu în 1674. A fost mamă a 11 copii și a participat activ la administrarea moșiilor și a gospodăriei domnești. Sursele arată că educația copiilor a fost o preocupare a familiei, care a adus la curte dascăli și cărturari.

Ctitoră și sprijinitoare a culturii

Maria a sprijinit lucrări bisericești și culturale și a fost asociată cu Mănăstirea Surpatele și cu bolnița Mănăstirii Hurezi, ctitorită în 1696. A contribuit la gospodărirea domeniilor familiei și a susținut școli, tipografii și biblioteci. Tabloul votiv de la Hurezi o înfățișează împreună cu soțul și copiii, oferind o mărturie vizuală rară despre familia domnească.

Temniță, exil și întoarcerea moaștelor

După arestarea lui Constantin în 1714, Maria și copiii rămași au trecut prin detenție, lipsuri și exil. După ce a putut reveni în țară, a adus în taină moaștele soțului și ale fiilor din insula Halki și le-a așezat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria familiei. În anii târzii s-a retras în rugăciune și milostenie la Mănăstirea Surpatele. A murit în decembrie 1729 și a fost înmormântată la Sfântul Gheorghe Nou.

Canonizare și pomenire

Sfântul Sinod a aprobat canonizarea Mariei Brâncoveanu în 2025, împreună cu alte 15 femei românce cu viață sfântă. Pomenirea ei a fost rânduită pe 16 august, în aceeași zi cu soțul, fiii și sfetnicul Ianache. Proclamarea locală a canonizării a avut loc la București în 2026. Galeria arată portretul votiv și ctitoria de la Hurezi, nu imagini fotografice ale Mariei din timpul vieții.