Cuviosul Maron, pustnicul Siriei

Ascet sirian din secolele al IV-lea–al V-lea, ale cărui comunități și ucenici au avut o influență durabilă în nordul Siriei.

Icoană rusească a Sfântului Maron pustnicul, secolul al XIX-lea Iconar anonim Sursa imaginii Domeniu public

Biserica pustnicului Maron din cartierul Yakimanka, Moscova; lăcaș modern dedicat sfântului Autorul indicat pe pagina Commons Sursa imaginii CC BY-SA 3.0

Nevoința lângă Cyr

Maron a trăit în secolul al IV-lea și s-a nevoit în zona orașului Cyr, în Siria. A preferat rugăciunea în aer liber, privegherea și postul aspru. Teodoret al Cyrului, autor apropiat temporal, îl menționează în Istoria iubitorilor de Dumnezeu și spune că viața lui a atras ucenici și oameni care îi cereau sfat.

Ucenici și comunități

Maron a fost prieten cu Ioan Gură de Aur, care i-a scris din exil. Printre ucenicii asociați cu el se numără Iacov Pustnicul, Limnie și Domnina. Tradiția îi atribuie întemeierea mai multor mănăstiri în jurul Cyrului și transformarea unui templu păgân într-o biserică. Mișcarea monahală siriacă a contribuit la apariția unei tradiții creștine distincte, maronite, însă nu trebuie confundat călugărul Maron cu formarea instituțională ulterioară a Bisericii Maronite.

Pomenire

Maron a murit înainte de 423, la vârstă înaintată, și este pomenit la 14 februarie. Galeria conține o icoană rusească din secolul al XIX-lea și fotografia unei biserici moderne închinată pustnicului, folosită doar ca imagine a cultului său ulterior.