Sfântul Ierarh Martin Mărturisitorul, episcopul Romei

Papă al Romei între 649 și 653, Martin a convocat Sinodul de la Lateran împotriva monotelismului. A fost arestat din ordin imperial, judecat la Constantinopol și exilat în Cherson, unde a murit în 655.

Miniatură bizantină din Menologhionul lui Vasile al II-lea cu Martin al Romei — Miniatură din manuscrisul realizat la Constantinopol în jurul anului 985, aproximativ trei secole după viața lui Martin. Miniaturiști bizantini ai Menologhionului lui Vasile al II-lea, cca 985 Sursa imaginii Domeniu public (PDM)

Gravură din 1868 cu arestarea papei Martin I — Ilustrație retrospectivă dintr-o istorie a papilor publicată în 1868; nu este reprezentare contemporană arestării din 653. Autor necunoscut; Geschichte der Päpste, Viena, 1868 Sursa imaginii Domeniu public (PDM)

Pictură murală din biserica Sfântului Martin Mărturisitorul din Moscova — Imagine a sfântului din biserica moscovită construită între 1793 și 1806; pictura este o mărturie a cultului său mult mai târzie decât viața. Fotografie de NVO, 2007; pictură murală din secolul al XIX-lea Sursa imaginii Domeniu public

De la clericul roman la episcopul Romei

Martin s-a născut în Toscana, în Italia, și a intrat în clerul Bisericii Romei. A fost ales episcop al Romei în 649, după moartea predecesorului său, Teodor I. Anii săi de păstorire au fost marcați de disputa monotelită, o controversă despre voințele lui Hristos și despre felul în care trebuia formulată credința în dumnezeirea și umanitatea Sa.

Împăratul Constans al II-lea a promulgat în 648 documentul numit Typos, care interzicea dezbaterile despre una sau două voințe în Hristos. În 649, Martin a convocat la Lateran un sinod de episcopi care a respins monotelismul și a apărat învățătura celor două voințe și lucrări ale lui Hristos, corespunzătoare celor două firi. A trimis, de asemenea, o scrisoare patriarhului Pavel al Constantinopolului, îndemnându-l să revină la mărturisirea ortodoxă.

Arestarea, procesul și exilul

Împăratul a considerat sinodul o sfidare a politicii sale religioase. În 653, exarhul imperial Calliopas a venit la Roma și l-a arestat pe Martin, bolnav pe atunci, apoi l-a dus cu forța la Constantinopol. A fost acuzat de trădare și de încălcări bisericești; izvoarele hagiografice afirmă că acuzațiile erau false și că procesul a fost părtinitor. După detenție și suferințe, condamnarea la moarte a fost schimbată în exil.

Martin a fost trimis la Cherson, în Crimeea, unde a murit la 16 septembrie 655, istovit de boală și lipsuri. A fost îngropat lângă oraș, la biserica Maicii Domnului din Vlaherne. Mormântul său a devenit loc de pelerinaj, iar mai târziu moaștele au fost transferate la Roma. Relatarea OCA subliniază că monotelismul a fost condamnat definitiv la al VI-lea Sinod Ecumenic din 680.

Pomenirea și imaginile

Calendarul românesc îl pomenește pe Martin la 14 aprilie; în uzul grec este pomenit la 13 aprilie și la 20 septembrie, iar în uzul slav la 14 aprilie. Este numit mărturisitor pentru statornicia sa în apărarea credinței și pentru exilul suferit, deși biografiile îl descriu și ca papă martirizat în sens larg. Galeria include o miniatură bizantină, o gravură retrospectivă a arestării și o fotografie a picturii murale dintr-o biserică mai târzie închinată lui.

Surse și imagini

Profilul compară calendarul românesc Doxologia și Basilica.ro cu viața sinaxarială publicată de Orthodox Church in America și AGERPRES. Datele politice și cronologia generală sunt susținute de aceste surse; episoadele de proces și detenție sunt prezentate ca relatări bisericești. Wikimedia Commons indică manuscrisul, proveniența gravurii și licențele imaginilor.