Ipodiacon și notar bisericesc

Martirie (numit Martyrius în sursele grecești și englezești) a slujit la Biserica din Constantinopol în secolul al IV-lea. Calendarul românesc îl numește ipodiacon; OCA îl descrie ca subdiacon și notar, cu sensul de secretar al patriarhului Pavel Mărturisitorul. Alături de Marcian, el făcea parte din clerul apropiat de episcopul care apăra hotărârile Sinodului de la Niceea și care a fost exilat în conflictul cu arienii.

Mărturisirea până la moarte

După îndepărtarea lui Pavel, autoritățile bisericești ariene au încercat, potrivit sinaxarului, să-i convingă pe cei doi clerici să-și schimbe mărturisirea: li s-ar fi oferit bani și ranguri, apoi au fost amenințați. Martirie a refuzat și a fost condamnat împreună cu Marcian, în jurul anului 355, în vremea lui Constanțiu al II-lea. Relatările de cult păstrează nucleul mărturisirii, dar nu permit reconstituirea tuturor detaliilor procesului ca într-un dosar contemporan.

Pomenire și reprezentări

Pomenirea lor comună este la 25 octombrie. Imnurile liturgice îi asociază cu Pavel și cu apărarea credinței în Treimea deoființă. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea îi reprezintă împreună; a doua imagine este o icoană-calendar a lunii, adăugată pentru contextul vizual al sărbătorilor din octombrie.