Mărturisirea la Apameea

Sinaxarul îl pomenește pe Mavrichie împreună cu fiul său Fotin și șaptezeci de ostași. Relatarea hagiografică îi așază la Apameea Siriei, în vremea persecuției lui Maximian (sfârșitul secolului al III-lea sau începutul celui de-al IV-lea). Mavrichie era prezentat ca ofițer creștin; după ce a refuzat să jertfească zeilor, el și ceilalți au fost supuși chinurilor și omorâți. Detaliile provin din tradiția martirologică, nu din documente contemporane independente.

Numele păstrate în tradiție

Calendarul românesc îi numește explicit pe Mavrichie și pe Fotin, iar unele sinaxare dau și numele ostașilor Teodor și Filip. Ceilalți sunt pomeniți colectiv, fără o listă nominală sigură. Acest Mavrichie este grupul de martiri din Apameea; nu trebuie confundat cu sfântul Mauriciu al Legiunii Tebane, prăznuit în altă zi.

Pomenire și repere vizuale

Biserica Ortodoxă Română îi pomenește la 21 februarie. Fotografia ruinelor de la Apameea este un reper al orașului antic, nu o dovadă că martiriul s-a petrecut într-un anumit punct al sitului; nu a fost identificată o icoană verificabilă a acestui grup.