Dregătorul trimis la Cizic Maxim (în unele texte Maximin) este unul dintre martirii pomeniți împreună cu Fausta și Evilasie. Sinaxarele îl descriu ca autoritate trimisă să-i judece sau să-i tortureze, dar sursele hagiografice nu sunt uniforme asupra rangului său și nici asupra numelui. Nu trebuie confundat cu Sfântul Maxim Mărturisitorul sau cu alți mucenici omonimi.

Convertirea relatată de sinaxar În pătimirea transmisă de tradiția bisericească, Maxim asistă la statornicia Faustei și a lui Evilasie și ajunge să creadă în Hristos. O versiune celebră îl arată intrând de bunăvoie în cuptorul pregătit pentru ceilalți. Aceste scene aparțin narațiunii hagiografice și nu sunt confirmate de acte judiciare romane cunoscute.

Martiriul comun și pomenirea Maxim este prezentat ca primind moartea alături de Fausta și Evilasie la Cizic, în timpul persecuțiilor de la începutul secolului al IV-lea. Tradițiile îl numesc fie Maxim, fie Maximin, iar datarea exactă variază. Pomenirea comună este la 6 februarie. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea este o mărturie vizuală medievală despre cultul celor trei, la multe secole după epoca atribuită lor.