Maxima este pomenită împreună cu soțul ei, preotul Montanus, și cu martirii din Goția și Dacia la 26 martie.
Icoană medievală a Arhanghelului Gavriil de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina; imagine devoțională, nu portret istoricIconar anonim, Mănăstirea Sfânta EcaterinaSursa imaginiiDomeniu publicPanoramă modernă a Belgradului de pe malul Sava; Singidunum roman se afla în zona orașului de astăziMihajlo AndjelkovicSursa imaginiiCC BY-SA 3.0Râul Sava la Belgrad, văzut de pe podul Branko; peisaj contemporan, fără identificarea locului tradițional al execuțieiAutorul indicat pe pagina CommonsSursa imaginiiCC0 1.0
Maxima și soțul ei, Montanus
Maxima este cunoscută din sinaxarul despre Montanus, preotul din Singidunum. Tradiția spune că l-a însoțit când acesta a părăsit cetatea pentru a evita constrângerea de a jertfi zeilor. Calendarul românesc îi pomenește împreună la 26 martie, alături de martirii din Goția și Dacia. Nu s-au păstrat informații independente despre familia sau viața Maximei înainte de această relatare.
Pătimirea și cultul
Potrivit narațiunii bisericești, Maxima și Montanus au fost înecați în Dunăre pentru mărturisirea credinței. Relatarea lor face parte din tradiția hagiografică despre martirii dunăreni; detaliile nu sunt confirmate de un act judiciar contemporan. Pomenirea ei rămâne legată de soț și de grupul celor 26 de mucenici. Imaginile galeriei sunt contextuale și nu sunt portrete ale Maximei.