Ce știm despre Maximilian

Potrivit sinaxarului, Maximilian era fiul conducătorului cetății Efes și unul dintre cei șapte prieteni creștini care au mărturisit credința înaintea împăratului Deciu. Tradiția îi numește împreună cu ceilalți șase: Maximilian, Iamblichus, Martinian, Ioan, Dionisie, Constantin (numit și Exacustodian) și Antonin. OCA îi descrie ca prieteni din copilărie și soldați în slujba împăratului; aceste amănunte provin din relatarea hagiografică transmisă de Biserică, nu dintr-un dosar roman păstrat.

Persecuția lui Deciu și retragerea în peșteră

Povestirea bisericească așază întâmplarea în timpul împăratului Deciu (249–251), când li s-ar fi cerut creștinilor să aducă jertfe zeilor romani. Cei șapte și-au mărturisit credința, au fost lipsiți de însemnele militare și s-au retras într-o peșteră de lângă Efes, unde s-au rugat și au adormit. În timpul domniei lui Teodosie al II-lea, după mai bine de un secol potrivit tradiției, peștera ar fi fost deschisă, iar tinerii s-ar fi trezit pentru scurt timp, mărturisind învierea morților. Relatarea este o legendă hagiografică răspândită în creștinismul răsăritean și apusean; detaliile și datarea ei nu pot fi verificate ca o cronologie modernă.

Cinstirea și sursele

Biserica Ortodoxă îi pomenește pe cei șapte la 22 octombrie, iar în unele tradiții există și o pomenire la 4 august. OCA păstrează numele fiecăruia și povestirea comună; studiile despre legenda celor Șapte Adormiți arată că motivul somnului îndelungat a circulat în mai multe limbi și tradiții religioase. Galeria arată o miniatură din secolul al X-lea și o pictură murală de la peștera asociată tradiției, nu portrete ale tinerilor din secolul al III-lea.