Sfântul Cuvios Meletie de la Mănăstirea Stănișoara

Meletie a dus, potrivit tradiției monahale, peste patru decenii de viață ascetică în munții Coziei. Este cinstit împreună cu Neofit la 3 septembrie, după canonizarea lor în 2016.

Mănăstirea Stănișoara, locul de cinstire al Sfântului Meletie. Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY-SA 2.0

Biserica mănăstirii în peisajul Munților Coziei. Sph3rex, Wikimedia Commons. Sursa imaginii CC BY-SA 3.0 România

Vedere panoramică a așezământului monahal. Cioboata Andrei, Wikimedia Commons. Sursa imaginii Creative Commons Attribution

Chemarea către viața pustnicească

Meletie este pomenit în tradiția Mănăstirii Stănișoara ca monah venit din obștea Coziei, care s-a retras în zona muntelui Sălbaticul pentru rugăciune și nevoință. Relatarea hagiografică spune că a locuit într-o peșteră și a petrecut mai bine de patruzeci de ani în asceză. Asemenea lui Neofit, este legat de începuturile sihăstriei care a pregătit apariția așezământului de la Stănișoara.

Memoria unei obști de pustnici

Viața pustnicească din munții Coziei nu însemna doar retragere individuală, ci și legături între nevoitori. Tradiția îl așază pe Meletie în aceeași generație cu Neofit și îl descrie drept povățuitor pentru cei care veneau să-i ceară sfat. Istorisirile despre izvorul apărut prin rugăciune și despre aflarea moaștelor după moarte sunt prezentate de sursele bisericești ca minuni și tradiții, fără confirmare documentară independentă.

Cinstirea liturgică

În 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat pe Neofit și Meletie, fixând sărbătoarea comună la 3 septembrie. Mănăstirea Stănișoara este principalul loc de cinstire și pelerinaj asociat cu ei. Imaginile galeriei documentează așezământul și cadrul geografic, nu înfățișează chipul istoric al lui Meletie.