Patriarh între 536 și 552, Mena a condus Biserica din Constantinopol în vremea împăratului Iustinian și a reconstrucției Sfintei Sofia.
Menologhion rusesc din secolul al XVII-lea, planșă calendaristică a lunii august; nu este portret individual.Iconar rus anonim; Cabinetul Arheologic Bisericesc al Academiei Teologice din Moscova.Sursa imaginiiDomeniu public (Public Domain Mark)Vedere panoramică a Tesalonicului, folosită numai ca reper regional pentru lumea egeeană.Aroche, Wikimedia Commons.Sursa imaginiiCC BY-SA 3.0Interior de biserică ortodoxă, imagine de context liturgic și nu un lăcaș atribuit sfântului.Phiddipus, Wikimedia Commons.Sursa imaginiiLicență cu atribuire, conform paginii Commons
De la slujirea filantropică la scaunul patriarhal
Înainte de alegerea sa ca patriarh, Mena administra așezământul de ajutorare pentru săraci asociat cu Sfântul Samson din Constantinopol. După depunerea lui Anthimos, a fost ridicat pe scaun în 536. A păstorit până în 552, într-o capitală imperială marcată de controverse hristologice și de proiecte monumentale ale lui Iustinian.
O perioadă de reorganizare bisericească
Sinaxarul OCA îl leagă de intervenția papei Agapet al Romei, aflat atunci la Constantinopol, și de înlăturarea lui Anthimos. Mena a participat la conducerea Bisericii în anii în care s-a ridicat noua Sfântă Sofia, consacrată în 537. Sursele hagiografice menționează și un episod euharistic minunat; acesta este relatat ca tradiție religioasă, nu ca document istoric independent.
Moartea și pomenirea
Mena a murit în 552, după aproximativ șaisprezece ani de patriarhat, potrivit cronologiei sinaxarului. El este pomenit în calendarul grecesc de 25 august, alături de alți patriarhi ai Constantinopolului. Galeria de context nu prezintă imaginile ca portrete ale lui Mena.
