Izvoarele și contextul
Minodora este cinstită împreună cu surorile ei, Mitrodora și Nimfodora, la 10 septembrie. Sinaxarul le plasează în Bitinia, în vremea persecuțiilor de la începutul secolului al IV-lea, sub conducerea guvernatorului Fronton. Nu s-au păstrat mărturii biografice contemporane independente; povestirea detaliată vine din Actele mucenițelor și din tradiția liturgică, așa că datele și scenele trebuie înțelese ca relatare hagiografică.
Mărturisirea Minodorei
Tradiția o descrie pe Minodora drept cea mai mare dintre surori. Cele trei ar fi ales viața ascetică și rugăciunea într-un loc retras, iar faima lor s-ar fi răspândit prin vindecări atribuite rugăciunilor lor. Arestată prima, Minodora a fost îndemnată să renunțe la credință și să accepte răsplăți. Ea a refuzat și a mărturisit că își oferă viața lui Hristos. Relatarea spune că a murit în urma torturilor.
Legătura cu surorile ei
După moartea Minodorei, Mitrodora și Nimfodora au fost aduse în fața dregătorului și li s-ar fi arătat trupul surorii lor ca mijloc de intimidare. Narațiunea subliniază că ele au rămas neclintite. Biserica le pomenește împreună, iar iconografia le arată adesea ca un singur grup de mucenițe.
Imaginile galeriei
Miniatura, icoana și fresca reprezintă grupul celor trei surori; ele nu pot identifica în mod sigur separat chipul Minodorei.