Moise Etiopianul este unul dintre părinții pustiei egiptene. Tradiția îl descrie trecând de la viața de tâlhar la pocăință, slujire monahală și preoție, apoi murind împreună cu frații săi în jurul anului 400.
Sinaxarul OCA îl plasează pe Moise în Egiptul secolului al IV-lea. Era etiopian și fusese sclavul unui dregător; după ce a comis o crimă, a fugit și s-a alăturat unei cete de tâlhari, ajungând conducătorul acesteia. Relatarea nu este o biografie civilă contemporană, ci tradiția monahală transmisă despre convertirea lui.
Pocăință, ascultare și îndrumarea lui Isidor
Moise a părăsit ceata și a cerut să fie primit într-o comunitate pustnicească. A întâmpinat neîncrederea fraților, dar a stăruit în ascultare, rugăciune și post. Îndrumat de avva Isidor, a luptat ani de zile cu deprinderile vechi și cu deznădejdea. Într-o povestire cunoscută, foștii săi tovarăși l-au găsit în chilie; Moise i-a dus la bătrâni, care au cerut să fie eliberați. Văzând mila lui, aceștia s-au călugărit și ei.
Preot și părinte al obștii
Tradiția spune că a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a adunat în jurul său 75 de ucenici. Înaintea unei năvăliri a tâlharilor, i-a îndemnat pe cei mai tineri să plece, dar el a rămas cu șase frați și a fost ucis împreună cu ei. Sinaxarul datează martiriul în jurul anului 400 și îi leagă moartea de cuvintele lui Hristos despre sabie. Relatarea este păstrată ca tradiție hagiografică.
Moștenire și discernământ iconografic
Patericul îl amintește între bătrânii ale căror răspunsuri scurte au format spiritualitatea pustiei. OCA și Doxologia îl pomenesc la 28 august. Un Moise reprezentat într-una dintre imaginile de context este Moise Făcătorul de minuni, un sfânt diferit; legenda explică explicit această deosebire.
