Montanus, preot din Singidunum, și soția sa Maxima sunt pomeniți la 26 martie împreună cu martirii din Goția și Dacia.
Icoană medievală a Arhanghelului Gavriil de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina; imagine devoțională, nu portret istoricIconar anonim, Mănăstirea Sfânta EcaterinaSursa imaginiiDomeniu publicPanoramă modernă a Belgradului de pe malul Sava; Singidunum roman se afla în zona orașului de astăziMihajlo AndjelkovicSursa imaginiiCC BY-SA 3.0Râul Sava la Belgrad, văzut de pe podul Branko; peisaj contemporan, fără identificarea locului tradițional al execuțieiAutorul indicat pe pagina CommonsSursa imaginiiCC0 1.0
Preot în Singidunum
Calendarul românesc îl pomenește la 26 martie pe Montanus, preotul din Singidunum (Belgradul de astăzi), și pe soția sa Maxima, împreună cu 26 de mucenici din Goția și Dacia. Potrivit tradiției, Montanus a refuzat să aducă jertfă zeilor și a fost amenințat cu exilul. Narațiunea hagiografică spune că și-a părăsit cetatea împreună cu Maxima și a ajuns în regiunea Dunării.
Mărturisire și martiriul comun
Relatarea spune că Montanus și Maxima au fost înecați în Dunăre după ce au refuzat să renunțe la credință. Calendarul îi pomenește împreună cu martirii goți și daco-romani ai aceleiași perioade. Biografia cuplului este transmisă prin acte hagiografice și nu trebuie confundată cu documentația administrativă romană contemporană. Galeria comună arată locuri și reprezentări de cinstire, nu portrete istorice.