Un grup de martiri dobrogeni
Calendarul BOR îi pomenește împreună pe Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian. Sinaxarul îi așază în Scythia Minor, la Tomis, în timpul persecuției lui Liciniu, de obicei în jurul anilor 323–324 sau circa 320. Nu s-au păstrat acte de judecată contemporane care să confirme individual toate numele și episoadele; informațiile provin din tradiția martirologică și din vieți bisericești transmise ulterior.
Pătimirea în relatările românești
Basilica relatează că Macrobie, originar din Paflagonia, și Gordian, din Capadocia, slujeau la curtea împăratului înainte de a fi descoperiți ca creștini și exilați la Tomis. Acolo ar fi fost judecați Zotic, Lucian și Ilie/Helie, care au refuzat lepădarea de credință și au fost decapitați. Macrobie și Gordian, siliți să asiste, au primit și ei mucenicia, iar relatarea spune că au murit arși. Valerian este descris drept creștinul care a îngropat trupurile și a murit apoi plângând la morminte.
Nume și variante ale tradiției
Izvoarele nu sunt pe deplin uniforme. Ilie apare și ca Helie, formă apropiată de grecescul Elias; unele texte adaugă Seleuc în grup, iar alte sinaxare spun că Valerian a fost martirizat ori a murit de durere după îngroparea celorlalți. Calendarul românesc actual folosește lista de șase nume de mai sus. Din acest motiv, fișa prezintă desfășurarea ca tradiție comună și semnalează variațiile în loc să pretindă o reconstrucție sigură a fiecărei execuții.
Tomis și cinstirea locală
Tomis era un oraș important al provinciei romane Moesia Inferior, pe locul Constanței de astăzi, cu o comunitate creștină veche. Cinstirea mucenicilor leagă calendarul Bisericii de memoria creștină a Dobrogei. Fotografia din galerie arată ruine ale orașului antic, dar nu identifică locul exact unde ar fi fost judecați sau îngropați mucenicii.