Lazăr din Betania, „cel de patru zile”

Evanghelia după Ioan îl prezintă pe Lazăr ca fratele Martei și al Mariei din Betania și prieten al lui Iisus. În capitolul 11, Hristos îl cheamă afară din mormânt după patru zile; în capitolul 12, Lazăr este din nou la masă cu El, iar mulțimea vine să-l vadă. De aici vine numele liturgic „Lazăr cel a patra zi mort”. Evanghelia nu vorbește despre viața lui ulterioară în Cipru; aceasta aparține tradiției bisericești.

Tradiția cipriotă despre episcopul din Kition

Potrivit tradiției ortodoxe, după Învierea lui Hristos și plecarea din Iudeea, Lazăr a ajuns în Cipru, unde Apostolii Pavel și Barnaba l-au rânduit episcop al Kitionului (Kiteia, astăzi Larnaca). Tradiția spune că a mai trăit treizeci de ani. În Larnaca, Biserica Sfântului Lazăr păstrează până astăzi memoria sa și a mormântului venerat local; autoritățile cipriote leagă ridicarea bisericii de transferul relicvelor în epoca bizantină.

Descoperirea și mutarea moaștelor

Doxologia relatează că moaștele au fost descoperite la Kition în anul 890, într-un sarcofag cu inscripția „Lazăr, cel de patru zile mort, prietenul lui Hristos”. Împăratul Leon al VI-lea a poruncit apoi ducerea lor la Constantinopol și ridicarea unei biserici în cinstea sfântului. Cronologia diferă în sursele ortodoxe: OCA datează mutarea în 898, iar alte prezentări o plasează în 899–900. Este mai exact să vorbim despre sfârșitul secolului al IX-lea decât să prezentăm o singură dată drept sigură.

Semnificația sărbătorii și imaginile

Pomenirea din 17 octombrie se referă la mutarea moaștelor, nu la învierea lui Lazăr din Betania, care are propria comemorare în ciclul pascal. Tradiția leagă transferul la capitala imperială de răspândirea cinstirii sale în lumea bizantină. Galeria arată biserica din Larnaca și o icoană a învierii lui Lazăr aflată în cripta acesteia; fotografiile oferă context vizual locului și evangheliei, fără a pretinde că reprezintă racla relicvelor mutate la Constantinopol.