Nașterea Maicii Domnului | Binecuvântare • Ortodoxie • Rugăciune

Nașterea Maicii Domnului

Prăznuită la 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare a anului bisericesc. Evangheliile canonice nu povestesc nașterea Mariei; tradiția liturgică despre Ioachim și Ana s-a păstrat mai ales prin Protoevanghelia lui Iacov și imnografia Bisericii.

Icoană rusească a Nașterii Maicii Domnului, de la începutul secolelor al XIV-lea și al XV-lea; o înfățișează pe Maria împreună cu Sfinții Ioachim și Ana. Michel Bakni, Wikimedia Commons; icoană păstrată la Muzeul Casa Pavel Korin, filială a Galeriei Tretiakov. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Icoană rusească din secolul al XVIII-lea, care redă tema liturgică a Nașterii Maicii Domnului. Autor necunoscut, Wikimedia Commons; reproducere scanată dintr-un calendar. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Icoană pictată de Elias Moskos în 1666, păstrată la Muzeul Bizantin și Creștin din Atena. Elias Moskos; imagine digitală publicată de Tzim78, Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Praznicul de la începutul anului bisericesc

Biserica Ortodoxă prăznuiește Nașterea Maicii Domnului la 8 septembrie. Pentru că anul liturgic începe la 1 septembrie, sărbătoarea este întâiul mare praznic al noului an bisericesc. Imnurile zilei leagă nașterea Mariei de pregătirea Întrupării lui Hristos și o numesc începutul bucuriei și al lucrării mântuitoare vestite de Dumnezeu.

Ce spun și ce nu spun izvoarele

Evangheliile canonice nu relatează nașterea sau copilăria Mariei și nu-i numesc părinții. Numele Ioachim și Ana și povestirea anilor lor fără copii, a rugăciunii și a nașterii fiicei apar în Protoevanghelia lui Iacov, o scriere creștină din secolul al II-lea, care nu face parte din canonul Noului Testament. Acest text a influențat tradiția liturgică și iconografia, dar nu trebuie tratat ca o cronică biografică verificată. Narațiunile ulterioare diferă în unele detalii, inclusiv în privința locului nașterii; de aceea, fișa nu prezintă o localizare ca fapt cert.

Ioachim, Ana și nașterea Mariei în tradiția Bisericii

Sinaxarele și slujba praznicului îi descriu pe Ioachim și Ana ca părinți înaintați în vârstă, întristați de lipsa copiilor, dar statornici în rugăciune. Tradiția spune că un înger le-a vestit separat că vor avea o fiică, iar Maria a fost numită astfel după naștere. Slujba nu se oprește la minunea familiei: ea vede în venirea Mariei în lume rodul credinței generațiilor drepte și începutul unei noi etape în istoria mântuirii. Biserica îi pomenește separat pe Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana la 9 septembrie.

Răspândirea praznicului și limbajul icoanelor

Cercetările istorice leagă dezvoltarea veche a praznicului de sărbătorirea unei biserici închinate Maicii Domnului la Ierusalim, în secolul al VI-lea; apoi praznicul s-a răspândit în lumea creștină. Icoana Nașterii o arată de obicei pe Ana întinsă după naștere, pe pruncul Maria înfășat, pe femeile care o slujesc și pe Ioachim privind copilul. Aceste imagini traduc în limbaj vizual povestirea tradițională și teologia sărbătorii, nu sunt portrete documentare ale familiei.

Alte pomeniri din calendarul zilei

Calendarul românesc al datei de 8 septembrie consemnează și cinstirea Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev și a Icoanei „a Semnului” sau „a Rădăcinii din Kursk”. Acestea sunt pomeniri ale unor icoane și ale tradițiilor lor de cinstire, distincte de praznicul Nașterii Maicii Domnului. Galeria de mai jos cuprinde reprezentări artistice ale praznicului, nu icoanele de la Poceaev sau Kursk.