Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Domn al Țării Românești între 1512 și 1521, Neagoe Basarab a patronat mănăstiri, a susținut lumea ortodoxă și este asociat cu Învățăturile către fiul său, Teodosie.

Frescă votivă de la Mănăstirea Curtea de Argeș, secolul al XVI-lea, cu Neagoe Basarab, Milița Despina și copiii lor. Autor anonim; Mănăstirea Curtea de Argeș, Wikimedia Commons; reproducere de operă medievală în domeniul public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Detaliu al portretului votiv al lui Neagoe Basarab de la Mănăstirea Curtea de Argeș, pictat de Dobromir din Târgoviște în primul sfert al secolului al XVI-lea. Dobromir din Târgoviște; reproducere Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Relief policrom cu un dragon, prezentat la Muzeul Curtea de Argeș drept stemă personală a voievodului; fotografie de context heraldic. Dahn, Wikimedia Commons, CC BY 4.0. Sursa imaginii Creative Commons Attribution 4.0 (CC BY 4.0)

Domnia și o origine disputată

Neagoe Basarab a condus Țara Românească între 1512 și 1521. Sursele medievale nu sunt unanime asupra originii sale: unele documente și istorici îl leagă de familia Craioveștilor, ca fiu al lui Pârvu Craiovescu și al Neagăi; titulatura domnească și alte mărturii susțin o descendență din Basarab Țepeluș. Istoricii au discutat dacă a fost fiu legitim al lui Pârvu, fiu natural al lui Basarab Țepeluș sau fiu adoptiv al Craioveștilor. Profilul păstrează disputa deschisă, în loc să prezinte una dintre ipoteze drept fapt sigur.

Conducător, diplomat și ctitor

În timpul domniei sale, Neagoe a urmărit relații pașnice cu vecinii și a sprijinit instituții bisericești din Țara Românească și din alte părți ale lumii ortodoxe. A ajutat mănăstiri de la Muntele Athos și a adus în țară moaștele Sfântului Nifon, contribuind la reconcilierea simbolică dintre acesta și domnul Radu cel Mare. Cea mai cunoscută ctitorie a sa este Mănăstirea Curtea de Argeș, sfințită în 1517; ansamblul a devenit un reper al arhitecturii și artei medievale românești.

Învățăturile către Teodosie

Textul slavon cunoscut ca „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” oferă îndrumări morale și politice unui conducător creștin. El cuprinde teme precum dreptatea, cumpătarea, pacea, responsabilitatea domniei și folosirea Scripturii. Lucrarea este o mărturie majoră a culturii politice și religioase din sud-estul Europei; atribuirea și formarea textului au făcut obiectul unei îndelungate discuții filologice, astfel că e mai corect să fie numită opera asociată tradițional lui Neagoe decât o autobiografie directă.

Moartea și cinstirea

Neagoe a murit la 15 septembrie 1521 și a fost înmormântat la Curtea de Argeș. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în 2008, stabilind pomenirea pe 26 septembrie. Fresca votivă din galerie îl arată împreună cu soția sa, Milița/Despina, și copiii lor; pictată la începutul secolului al XVI-lea, la scurt timp după domnia sa, este o reprezentare ceremonială, nu un portret realist în sens modern.