Copilăria și retragerea la munte în sinaxar

Sinaxarul Bisericii Ortodoxe din America îl prezintă pe Neofit ca pe un copil creștin din Niceea, crescut de părinți evlavioși. Relatarea spune că, după rugăciunea mamei sale pentru a afla voia lui Dumnezeu, un porumbel l-ar fi condus la o peșteră de pe Muntele Olimp al Bitiniei, unde locuia un leu. Neofit ar fi alungat leul și ar fi rămas în peșteră de la nouă la cincisprezece ani, revenind o singură dată acasă pentru a-și îngropa părinții și a împărți averea săracilor. Aceste episoade sunt elemente ale tradiției hagiografice; nu sunt confirmate de documente biografice contemporane.

Mărturisirea și moartea

Potrivit aceleiași vieți, în vremea persecuției lui Dioclețian, Neofit s-a întors la Niceea și a mărturisit deschis credința creștină. Povestirea descrie biciuirea, zgârierea cu unelte de fier și aruncarea într-un cuptor încins, din care ar fi ieșit nevătămat. În cele din urmă, un persecutor l-ar fi străpuns cu sabia sau, potrivit unei alte versiuni, cu sulița. Sinaxarul afirmă că avea șaisprezece ani. Aceste amănunte și vârsta provin din relatarea liturgică; calendarul confirmă pomenirea lui, însă nu oferă o mărturie administrativă independentă asupra procesului.

Mărturia manuscrisului și cinstirea

Neofit este pomenit la 21 ianuarie în Menaionul ortodox. O miniatură din Menologionul lui Vasile al II-lea, realizat la Constantinopol în jurul anului 985, îl arată în scena execuției lângă lacul Askania, astăzi lacul İznik. Cercetătorii de la Biblical Archaeology Society identifică scena iconografică astfel și arată cum manuscrisul ilustrează viața sfântului. Miniatura este o mărturie a tradiției bizantine medievale, la multe secole după persecuția în care este plasată viața lui. A doua imagine, cu fortificațiile bizantine din İznik, oferă doar contextul geografic al Niceei antice.