Neonilla în tradiția românească

Doxologia o pomenește pe Sfânta Muceniță Neonilla la 16 ianuarie și păstrează un scurt text imnografic în care ea și Sfântul Benign își întăresc nepoții în credință. Sinaxarul ortodox despre frații Pevsip, Elasip și Mesip o numește pe Neonilla bunica lor și spune că i-a învățat credința creștină. OCA redă o versiune în care numele bunicii este Leonilla, alături de Neon, Turbo și Jonilla. Acta Sanctorum consemnează numeroase variante manuscrise, inclusiv Neonilla și Leonilla; identitatea numelor și a însoțitorilor diferă între tradiții.

Mărturisirea alături de nepoți

În povestirea răsăriteană, Neonilla i-ar fi încurajat pe nepoții săi când aceștia au mărturisit credința în fața unei adunări păgâne. Tradiția spune că a pătimit după moartea lor. Versiunile latine dezvoltă lista însoțitorilor și plasează evenimentele la Langres, în timp ce sinaxarele grecești și românești le leagă de Capadocia. Un catalog universitar al vieții franceze medievale arată că localizarea langreză se leagă de o redactare de la începutul secolului al VII-lea, nu de o mărturie contemporană evenimentelor. Nu se poate stabili cu certitudine dacă fiecare personaj cu nume asemănător din versiunile diferite este aceeași persoană.

Pomenire și reprezentări

Biserica o pomenește pe Neonilla la 16 ianuarie. Icoana de carte de dinainte de 1911 o arată împreună cu cei trei frați; miniatura bizantină și peisajul capadocian din galerie oferă context pentru alte epoci și tradiții ale cinstirii. Niciuna dintre imagini nu este portret din timpul vieții.