Copilăria și plecarea din Creta
Nichifor (în lume, Nicolae Tzanakakis) s-a născut în 1890 într-un sat de munte din regiunea Chania, Creta. A rămas orfan de mic și, la 13 ani, a plecat la Chania, unde a învățat meseria de bărbier. Când au apărut semnele bolii Hansen, cunoscută atunci drept lepră, a plecat la Alexandria, în Egipt, pentru a evita izolarea pe insula Spinalonga. La 24 de ani, în 1914, cu ajutorul unui cleric, s-a mutat la leprozeria din Chios.
Viața la Chios și ucenicia lângă Anthimos
La Chios a fost primit în comunitatea de la Lovokomeio, o așezare medicală cu gospodării și o capelă închinată Sfântului Lazăr. Preotul care slujea acolo era Anthimos Vagianos, mai târziu cinstit ca Sfântul Anthimos din Chios. După doi ani, Anthimos l-a tuns în monahism și i-a dat numele Nichifor. Boala a avansat într-o perioadă în care tratamentele eficiente încă lipseau; OCA menționează că un medicament eficient a devenit disponibil în 1947. Nichifor a cântat la strană, a copiat relatări despre minunile lui Anthimos și a continuat să sprijine bolnavii din comunitate.
Mutarea la Atena și ultimii ani
După închiderea Lovokomeio-ului în 1957, Nichifor și ceilalți pacienți au fost mutați la așezământul pentru bolnavi de la Sfânta Varvara, în Aigaleo, lângă Atena. Un alt monah, Evmenios, care s-a însănătoșit după apariția tratamentului, a rămas aproape de Nichifor și l-a îngrijit până la moarte. Nichifor a murit la 4 ianuarie 1964, la 74 de ani. Potrivit relatării bisericești a OCA, moaștele sale au fost aflate nestricate și bine mirositoare după trei ani. Patriarhia Ecumenică l-a trecut în rândul sfinților în 2012; Biserica Ortodoxă Română l-a inclus în calendar în 2021. Galeria arată Spinalonga, locul unde se temea să nu fie trimis, și orașul Chios, ca repere geografice; niciuna dintre fotografii nu este un portret al sfântului.